Un prooroc in patria sa
Nicicand nu va fi acceptat;
O raza de soare, intr-un abis intunecat,
Sa patrunda nicicand nu va putea.
O micuta corabie pe o mare agitata
Sa reziste niciodata nu va reusi,
Asa cum niciun patriot nu va supravietui
Singur, prin larga strainatate.
Un intelept printre nebuni
Nicicand inteles nu va fi,
La fel cum nicicand nu va trai
Un inger printre demoni.
Astfel, curand este alungat proorocul;
Raza de soare este stinsa;
Micuta corabie - distrusa;
Ucis de ostilitatea strainilor este patriotul.
Inteleptul este batjocorit si injosit
Pana la cele mai mari limite.
Ingerului i se frang aripile
Fara sa poata face nimic.
La fel, eu sunt un prooroc in propria-mi patrie;
Sunt o raza de soare in al vietii abis intunecat;
Sunt o corabioara pe al lumii mare ocean agitat;
Sunt un patriot, singur, prin larga strainatate.
Eu sunt un intelept printre nebuni, solitar, umil,
Numai si numai cu speranta in suflet - inca mai sper...
Printre demonii intunecati si sumbri, sunt un inger,
Mereu, mereu hoinar prin haos, fara un loc stabil.
Nimeni nu ma-ntelege, nimeni nu-mi da dreptate,
Nimeni, nicicand, sa ma ia in seama nu a voit.
Sa ma lupt singur cu toti...nu mai vreau, am obosit;
M-a stors de puteri oribila singuratate.
Sunt respins, injosit, huiduit si obscur,
Mereu hoinar prin lume, far-un loc al meu.
Unicul Care ma stie e Dumnezeu...
Printre toti ceilalti, sunt si eu, dar...singur.
