Zbor

Ma iei de mana si-mi spui

"Sa mergem! Lumea asta

e prea nebuna

pentru noi!"

Avem o singura destinatie:

departe!

Si departarea e mai aproape

cu fiecare pas.

Lasam in urma

case,

oameni

si umbre:

intreg orasul

cu nebunii si nebunia lui

cu tot.

Ne indreptam

spre lumina ce straluceste

sus, departe.

Straluceste si ne cheama.

Ne apropiem,

caci ne cresc aripi:

una mie,

o alta tie...

doi ingeri cu cate o singura aripa.

Si zburam,

caci nu-mi dai drumul,

iar zborul ne inalta

tot mai sus.

In departare,

luminile orasului

s-au aprins.

Dar noi avem stelele!

Sapte stele mi-ai fagaduit

doar pentru mine.

Si lumina lor mereu

ne mangaie si calauzeste

zborul.

Dulce zbor!

De parca noi doi am fi

singuri pe pamant.

Dar stelele se sting pe rand.

Luminile orasului - la fel.

Intuneric.

Se apropie zorii.

Ne intoarcem.

Ne ascundem aripile.

Un sarut aduce fagaduiala

unui nou zbor

pentru o data viitoare.

Si ne pierdem

prin bezna si nebunia orasului,

unde

niciun nebun nu banuieste ca,

printre ei,

doi ingeri asteapta

clipa zborului.

Tu ai uitat...

Ne-am prins candva de mana sub o stea;

Mi-ai spus ca n-o sa ma lasi nicicand,

C-ai sa ramai mereu in viata mea,

Dar ai uitat mult prea curand.

Mai apoi mi-ai mai spus ca ma iubesti;

S-am crezut in aste cuvinte

Asa cum cred copiii in povesti.

Tu...ai uitat de juraminte.

M-ai invatat sa-ti darui sufletul

Prin sarut, sa ma ofer pe mine.

Acum zadarnic il caut...Caci tu

Ai uitat ca inca e la tine.

Miile de sarutari ascundeau

Promisiuni in strivirea buzelor,

Promisiuni care aripi imi dadeau,

Dar azi tu ai uitat dulceata lor.

Ti-ai uitat parfumul pe perna mea

Din noptile cand raiul l-am pierdut.

Atunci imi spuneai ca sunt doar a ta;

Tu ai uitat; si-a ta azi nu mai sunt.

Copilul meu naiv si adorat,

Atat de drag, ca stiu numai eu,

In sarutari si lacrimi te-am scaldat,

Dar tu ai uitat ca esti al meu.

Draga mea,

         Imi indrept catarea catre tine, ca tare mi-e dor de tinta ochilor tai!

         Gandul meu zboara mereu spre tine si ma gandesc la vremea cand iti percutam cate un sarut si imi rascoleai toate transeele inimii.

          Acum, stau singur, cu mana pe incarcator si ma gandesc la tine. Ce frumos era cand bateam pas de defilare pe aleile parcului si iti mitraliam vorbe de dragoste de ramaneai cu gura cascata ca o palnie de captare radar.

          Toate acestea pana cand generalul (maica-ta) ne-a prins in adapost luptand corp la corp si am fost nevoiti sa incheiem un armistitiu la ofiterul starii civile.

          Draga mea, toate bune si frumoase, dar am interceptat zvonul ca ciripesti pe la posturi straine.

          Daca se adevereste, la prima permisie iti trag senilele in gips, iar lui ii sparg parbrizu'. 

          Daca nici atunci nu iti va fi de ajuns, voi face cu tine un mars fortat cu masca pe figura pana la tribunal. Ai inteles?

Al tau,

                              Stan Pusiacritialier