Pentru toate...

          Pentru toate visele care nu s-au împlinit. Pentru cei care ţi-au spus că nu eşti nici pe departe pregătit şi că nicicând nu vei reuşi, atunci când tot ce îţi trebuia era o simplă încurajare. Pentru toate luptele abandonate după primul "Nu mai pot!" rostit. Pentru toate ideile hoinare din mintea ta cărora nu le-ai oferit privilegiul de a le aşeza într-un loc al lor. Pentru persoana pentru care odată erai totul, dar pentru care azi nu mai exişti. Pentru prietenul care a plâns cândva pe umărul tău, iar azi s-a îndepărtat de tine mai tare ca un străin când tu ai mai mare nevoie ca el să-ţi fie alături. Pentru inamicul care te-a lovit crunt după ce ai căzut deja la pământ, pentru a avea certitudinea distrugerii tale. Pentru momentele în care ai simţit că se prăbuşeşte cerul peste tine. Pentru persoana pe care, atunci când ai pierdut-o, ai pierdut odată cu ea şi sensul vieţii tale. Pentru toate nopţile nedormite. Pentru toate răsăriturile de soare care nu s-au bucurat de surâsul tău. Pentru fiecare zi, ceas şi clipă pierdute, petrecute făcând...nimic. Pentru fiecare zâmbet ce ţi-a sărutat buzele. Pentru fiecare lacrimă ce ţi-a ars tâmplele. Pentru toate şansele ivite de care n-ai profitat, ratându-le. Pentru persoana pe care o ai şi te are mai drag ca orice pe lume. Pentru toate piedicile apărute parcă din senin în calea ta. Pentru palma primită de la tatăl tău care te-a durut câteva ore. Pentru mustrările mamei tale, care te-au durut câteva luni. Pentru toate vorbele grele care încă mai dor. Pentru toate momentele din viaţă în care ai triumfat. Pentru prietenul care niciodată nu te lasă la greu şi-ţi oferă mereu braţul său pentru sprijin. Pentru clipele în care crezi că viaţa şi-a pierdut sensul şi rostul.

Pentru toate, aminteşte-ţi...să mergi mai departe!

Pur şi simplu: te iubesc!

          Ce înseamnă Te iubesc, m-ai întrebat?
          Potrivit DEX-ului, a iubi înseamnă a avea un sentiment de afecţiune pentru cineva.
          Când spun Te iubesc, vreau să spun că eşti primul meu gând în fiecare dimineaţă şi ultimul, în fiecare seară. Spun că, de fiecare dată, înainte cu doar câteva clipe de a te întâlni, simt cum inima îmi palpită şi sângele mi se urcă în obraji, iar eu mă simt ca o puştoaică la prima întâlnire. Că atunci când mă iei de mână mă simt mai puternică şi îmi dispar toate temerile. Că atunci când ştiu că îmi eşti alături, fie şi doar cu un gând bun, acel gând al tău mă face invincibilă şi-mi dă forţa să pot face orice. Înseamnă că reuşeşti doar cu un zâmbet să înlături toate gândurile negre ce-mi trec prin minte. Că simt că te cunosc de-o viaţă, iar lângă tine pot fi eu, fără măşti, fără ascunzişuri. Că aş renunţa bucuroasă la propria-mi viaţă dacă aş şti că acest lucru îţi este de vreun folos în vreun fel.Că eşti singura persoană care reuşeşte să mă facă să-mi calc pe orgoliu, atunci când acesta se transformă într-o încăpăţânare care nu-şi are rostul. Că, în prezenţa ta, până şi timpul se măsoară altfel: nu în ore, minute şi secunde, ci în sărutări, îmbrăţişări şi clipe de dor. Înseamnă că, atunci când eşti cu mine, nu mai am nevoie de nimic, nici chiar de aer, pentru că tu eşti aerul meu. Că, oriunde ne-am afla, atunci când sunt cu tine simt că aş fi în Paradisul demult pierdut. Că atunci când îmi spui că sunt frumoasă, simt cum mă transform dintr-o Cenuşăreasă neînsemnată, într-o prinţesă care înseamnă ceva în ochii tăi. Că buzele-mi şi-au găsit menirea: în sărutarea ta.
          Oricât aş încerca să explic aceste două vorbe, realizez că nu reuşesc nici pe jumătate, iar cuvintele n-o pot face. Totuşi, mai adaug doar câteva cuvinte la fel de neputincioase în încercarea de a explica la ce mă refer când spun că te iubesc: iubeşti dacă, atunci când celălalt îţi spune că te iubeşte, tu eşti incapabil de a înţelege că este cu putinţă să te iubească mai mult decât tu îl iubeşti pe el. 
          Iubirea nu se explică, ci se simte.