Dupa atata timp, te reintalnesc. Am simtit
O chemare.
Iata! Stau pe coronita de pe fruntea ta
Intesata de flori. Cele ce m-au chemat au fost
Mic copil in leagan, inocent...dar nu acum,
Narcise - ce parfum imbatator!
Parfumul copilariei tale...Copile,
De tine mi-e dor!
Caci ai crescut, trandafir ai devenit,
Splendid, tandru, dar ti-au aparut si spinii;
Cate suflete-ai ranit!
Cate suflete-ai ranit!
Crinul - cea mai distinsa dintre flori.
Mult te-ai schimbat. Esti nobil. Dar ai uitat.
Ah, de cate ori!
Acum stai si asculti tot ce-ti spun,
Mandru de coronita ta de flori;
Cate lucrui ele-ascund!
Nu-ti dai seama ca in gandurile tale
Se afla cheia unor adevaruri
Mai profunde.
Mai profunde.
Caci coronita, doar viata ta e.
In fiecare an a inflorit
Cate-o floare.
Iar eu, desi traiesc doar o zi,
Am venit sa-ti spun aceste taine,
Sa le stii.
Mi-am petrecut intreaga viata cu tine...
Am o nedumerire: Iti vei aminti candva
De mine?
Atat sa nu uiti: ca ne-am intalnit
Pe spranceana dealului, lang-un ochi de lac,
Apoi...ne-am despartit.
Caci multi fluturi au fost, multi sunt si vor fi,
Dar asta e legea firii: ne e dat sa traim
Doar o zi.