Vis Pierdut ... asculta povestea soptita pe-ndelete de focul ce geme, palpaind. Auzi? E povestea ta.
El povesteste cum te-ai nascut dintr-o singura scanteie de Speranta, cum te-ai aprins, apoi, intetit de Iluzii, cum Credinta ti-a dat puterea de a mistui totul, pentru a te implini, iar Iubirea ti-a pastrat vie flacara ... pana cand te-ai prefacut in jar, apoi, incetul cu incetul, intr-un pumn de cenusa risipit de o adiere de vant. Te caut, Vis Pierdut, dar nu te gasesc.
Ma plimb pe strazi pustii si reci. E noapte. E frig. Cate o stea licareste in departari, prinsa parca in panze de paianjen. Luna nu catadicseste sa apara pe cerul de opal. Copacii - drepti, neclintiti - parca sunt morti in picioare, iar stafiile lor par a da tarcoale, din cand in cand, drumetilor intarziati pe cale, semn ca s-au abatut prea mult din drum. Batranul clopot al bisericii suna prelung, desteptand un trecut vechi, de mult apus, inca viu totusi. Zapada, nu stii - coboara din stele, urca spre stele?
Dar ce-mi aud urechile? Niste voci nedeslusite, insa atat de cunoscute! Imi indrept privirea spre cafeneaua din apropiere, unde, la o masa, ce sa vad? Sunt nopile de Ianuarie si Decembrie, care isi regleaza conturile. Nu voi fi atat de indiscreta incat sa trag cu urechea, asa ca trec mai departe.
Priveste! In palma, un fulg abia cazut, poposit o clipa, doar. Pe fiecare fulg de nea e scrisa o poveste, trebuie doar sa privesti cu atentie si sa incerci sa-i intelegi misterul. Acesta zugraveste prapastia Uitarii, de unde rasuna ecoul Amintirilor. Surd ecou ... care insa imi inunda mintea, ca un vacarm. Trebuie sa tac, pentru a nu deveni prizoniera propriilor mele ganduri. Caci te-am strigat, te-am chemat, Vis Pierdut, dar nu mi-ai rapuns. Tacere...
Stai! Acum imi amintesc! Stiu unde esti ... te-am ascuns in buzunarul de la vesta, in cel din dreptul inimii mele, pentru a te pastra in siguranta. Asa... dar unde esti? Vai! Cum de nu mi-am dat seama mai inainte? Cata ignoranta! Nici nu-i de mirare ca nu te gasesc ... doar te-am pus tocmai in buzunarul cel spart. Iar fulgul de nea... a dispar ut si el.
Adormi in pacea zapezii, fulg fermecat! Adormi in vant de iarna, Vis Pierdut!
