Iarnă

E iarnă - 

fulgi de amintiri mi se topesc de pe gene,pe tâmple.  

Port ger în suflet 

şi umbra 

unor simţiri stinghere îngheţate într-un trecut străin.

Ţurţuri picură răcoare, revigorând raţiunea.

Felină în agonie - 

fericirea simte apropiindu-i-se sfârşitul.

E iarnă, dragul meu, şi mă cuprinde teama...

teama c-ai să te ascunzi într-un suflet cald,

într-o beţie de simţuri şi exces de extaze. 

Mi-e dor

şi mi-e frig - 

dor de noi, de căldura din mine.

Dar e iarnă afară şi-i iarnă şi-n tine;

iarnă 

cu miros de cenuşă-n suflet şi prăbuşire de trecut.

Azi e iarnă şi atât. 

Prea târziu

Pluteam între vis şi realitate.

Nu m-a durut

nici când căpătasem certitudinea nemilosului verdict

şi nici când îmi priveam trupul

istovit de prea multă durere.

Ştiam că am - încă - permisiunea de a mă întoarce,

dar ce folos să te întorci într-un trup

născut din durerile maicii tale,

iar mai apoi

mistuit şi distrus de propriile-ţi dureri?

Care-i rostul unei vieţi ce te doare?

Oare nu cu toţii aşteptăm

să nu mai simţim

nicio durere?

Şi când viaţa însăşi devine durere,

nu ai prea multe opţiuni.

Aşa că mi-am acceptat soarta

şi nu m-am împotrivit

deciziei ce nu-mi aparţinea.

Mă simţeam mai uşoară decât aerul,

în timp ce lăsam în urmă

toată durerea unei vieţi.

Lacrimile

celei mai dragi fiinţe ce-o lăsam în urmă

nu reuşiseră să mă întoarcă din cale -

poate

pentru că veneau prea târziu.

Mă înălţam mereu,

pe un drum

a cărei destinaţie părea dinainte stabilită.

Şi eram atât de uşoară!

Nu mai simţeam povara

niciunei dureri,

a niciunei griji,

a niciunei lacrimi,

respiraţii

sau oftat.

Nu am plătit nici măcar un obol

niciuneia din cele nouă vămi ale văzduhului.

Fiecărui popas

ce-l aveam de trecut, îi stătea chezaş

doar sufletu-mi

greu de prea multe păcate,

cu haina-i albă primită la Botez, acum plină de nămol.

Îngerul,

ce m-a ocrotit

şi mi-a fost alături

în fiecare clipă , nu-mi dă drumul nici acum.

Călăuză -

zborul lui îmi ocroteşte zborul.

Se opreşte,

în zbor vertical,

şi-mi spune că am ajuns

şi că drum înapoi

nu mai există.

Deja îmi e dor de mine -

prea târziu!

Se topesc zăpezi!...

Se topesc zăpezi pe străzi, în inimi şi în mine;
Cât vezi cu ochii, pretutindeni se topesc zăpezi.
Şterge-ţi ochii! 'Nalţă-ţi fruntea! Învaţă să cutezi,
Să speri, s-ai încredere în ziua care vine!

Calzi sunt cei puţini; rece poate fi orişicine;
Primăvara plouă cu soare-n suflet şi-n livezi -
Se topesc zăpezi pe străzi, în inimi şi în mine;
Cât vezi cu ochii, pretutindeni se topesc zăpezi.

Emoţii şi sentimente îţi erau străine.
Ai curaj! Îndrăzneşte să uiţi, să ierţi şi să visezi!
Iubirea-ţi arată calea ce trebuie s-o urmezi;
Vei şti să ierţi, iertându-te mai întâi pe tine -
Se topesc zăpezi pe străzi, în inimi şi în mine.