Anul Nou

" Aşteptând Anul Nou, îmi fac bilanţul care arată mereu cam la fel. Hotărâri încălcate. Promisiuni de care nu m-am ţinut. Datorii pe care trebuie să le trec în contul noului an. După care iau alte hotărâri, îmi promit alte lucruri sau îmi reînnoiesc vechile făgăduieli.

Mi-am alcătuit şi un chestionar, la care încerc să răspund. În care dintre noţiunile de bază ale coridei cred ?

În succes? Greu de zis „nu”. Greu de zis „da”.Singurii care ştiu precis, fără să greşească niciodată, că valoarea cărţilor alcătuite de ei e în afara oricărui dubiu sunt autorii „Mersului trenurilor” şi ai cărţilor de telefon!
În şansă? Ea nu depinde de mine.
În onoare? Da.
În curaj? Da, însă curajul e mijloc, nu scop. Important e pentru ce-l foloseşti.
În speranţă? Da şi nu. Da, fiindcă pe poarta infernului scrielasciate ogni speranza…Şi nu, pentru că uneori speri fără să faci nimic, mărginindu-te să speri.
În dorinţă? Da, cu toate că m-am încurcat uneori în dorinţele mele. În definitiv, putem fi judecaţi nu numai după ce izbutim, ci şi după ceea ce dorim să izbutim.
În dragoste? Bineînţeles. Dacă toreadorul n-ar avea cui închina victoria sa, ea ar fi tristă. Şi cred că, în principiu, totul ar putea fi împărţit în aceste două categorii: dragoste şi pornografie.
În aventură? Aventurierii aruncaţi în lumea largă de firea lor de cuceritori şi sedentarii se întâlnesc, probabil, până la urmă: ei doresc acelaşi lucru, numai mijloacele diferă; unii caută pretutindeni ceea ce alţii încearcă să obţină privind acelaşi punct.
În inteligenţă? Da. Trebuie, deşi inteligenţa e mai degrabă infernală decât paradisiacă.
În iscusinţă? Da şi nu.
În consolări? [...] Cel mai greu nu e să uiţi ce a fost, ce ai trăit. Cel mai greu e să uiţi ce n-a fost, ce nu ţi s-a întâmplat, ce n-ai fost în stare să înţelegi sau să fii.
În risc? Înţelepciunea celor care îşi umezesc degetul pentru a constata din ce direcţie bate vântul e inutilă în arenă.
În iluzii? Don Quijote n-a trecut niciodată, se pare, pe uliţele unui sat ca Lisa. [...] Nu ştiu de unde am învăţat să-mi fac iluzii.
În utilitate? Van Gogh zicea că există două feluri de pierde-vară: unii care nu vor să facă nimic şi alţii care nu se găsesc pe ei înşişi. În mod hotărât nu intru în prima categorie. Nu mă ameninţă decât pericolul să mă trezesc în cea de-a doua.
Mă întrerupe cineva care-mi telefonează să-mi ureze sărbători fericite. Fac şi eu la fel. Oricum ar fi, sărbătorile trebuie să fie fericite. Pas de problèmes, vorba poetului. Mă întorc apoi la melancoliile care mă hărţuiesc; din pricină că se sfârşeşte anul ? Din pricina iernii ? Din pricina mea ?”

Octavian Paler

Perle

Romana: 

Prof.:"Lirica erotica..."

Elev:"Hopa!"

Prof.:"Erotica nu se rezuma la lucru manual cum crezi tu..."

Prof.:"Deci, ce este genul liric?"

Elev:"Genul liric este o creatie epica..."

Prof.:"Lira este un instrument de cantat."

Elev1:"Din ala de suflat!"

Elev2:"Da' lira nu-i ban ?"

Elev:"Am constatat ca autenticitatea naratorului este una originala."

Prof.:"Macedonski, intemeietorul curentului..."

Elev:"Electric!"

Prof.:"...simbolist..."

Prof.:"Pana ma duc s-aduc testul..."
Elev:"...noi fugim din clasa..."

Elev:"Ma stresati..."

Prof.:"Da' profesorii au voie sa fie stresati?"

Elev:"Da' ei is platiti!" 

Prof.:"Tu esti ceva axis mundi."

Elev:"Amu cre ca m-ati injurat."

Prof.:"Esti mai prost ca DEX-ul!"

Prof.:"Cand vorbesti cu mine, taci!"

Elev:"Titlul romanului a fost pus ''Enigma Otiliei'' care numele personajului a fost pus de parintii ei..."

Prof.:"Cum l-a ajutat Herdelea pe Ion?"

Elev:"Sa-si cumpere mobila..."

Prof.:"De unde ti-ai facut tema? Sursa?"

Elev:"Netu'!"

Prof.:"Pagina?"

Elev:"Api am dat search pe Google si am dat pe primu' link."

Prof.:"Zi-i caracterizarea la Stanica Ratiu!"
Elev:"Nu l-am gasit in roman."
Prof.:"La mine in roman era. La tine in "Enigma Otiliei" n-o fost?"

Prof.:"Primu' avertisment. Data viitoare, soarta porcului inainte de Craciun."

Elev:"Calul lui Harap-Alb s-a luat la intrecere cu pasarica printesei."

Elev:"Intr-o noapte cu luna patrata..."

Prof:"Muri-t-ar lautarii!"

Elev:"Roman batut in cap ii pleonasm."

Prof:" Jim statea cu 7 matusi..."
Elev1:"Ce sa faca cu matusile? Cum sa steie cu matusile?"
Elev2:"Erau tinere matsusile?"
Elev3:"Da' a cui era copilu'?
Elev1:"A lu' cea de-a 8-a sora!"

Elev:"V-o fost si dumneavoastra profesoara? Si cum v-ati inteles cu ea?"

Prof:"Bine. M-o si dat afara de la ora."

Prof.:"Cine-l scoate din inchisoare pe Ghita pe chezasie ?"
Elev:"Avocatu' !"

Prof.:"Primul Razboi Mondial: P mare, R mare, M mare.... 1 Decembrie: unu mare, D mare."




Prof.:"Prosti ca pinguinii..."

Engleza: 

Prof.:"Homework?"

Elev:"Yes!"

Prof.:"What are you doing?"
Elev:"Very, very nice!"

Prof:"Aveti intrebari?"

Elev:"Nici raspunsuri! Dapi intrebari?"

Elev:"Gay Fuks..."

Prof:"Guy Fawkes!"

Elev:"Guy Fakes..."

Prof.:"Fawkes!!"

Elev:"Fox..."

Prof:"Fawkes!!!"

Elev:"Fawkes..."

Prof.:"Deci cine mi-o vopsit paru'? Me or the hairdressed?'
Elev:"The mechanic!'

Prof.:"Si cine-i beneficiaru'?"

Elev.:"Victima..."

Prof.:"Sau victima in cazu' meu? Ca am vrut sa ies vulpe si am iesit zebra..."

Prof.:"Cine e cea mai mare soprana a Romaniei?"
Elev:"Lady Gaga!"
Prof.:"Iesi!"

Franceza:

Prof.:"Casetofon pentru Cd-uri..."

Prof.:"N-ar trebui aplaudati atata, ca nu si-au invatat bine replicile!"

Elev:"De aia trebe aplaudati mai tare!"

Prof.:"Nu meriti 10. Iti dau un 8...9..."

Elev:"9!"

Matematica:

Prof.:"Ati descoperit gaura din macaroana."

Elev:"M-am pierdut..."

Prof.:"Gasitorii sa te pastreze."

Elev:"Ii tre' 6..."

Prof.:"In veci! 'Oi fi io proasta, da' nu ma prosteste nime!"

Prof.:"Ia unde v-ati scris formula! Ua, manca-v-ar puricii de escroci..."

Prof.:"Is la a doua saptamana de combinari..."

Elev:"Ioi! Ase de mult ati incercat?"

Prof.:"No asta-i varianta grila de exercitiu: alege-ti, doamna profesoara, care-i buna!"

Prof.:"Atatea stii tu... da' tot nu se vede nimic din stiinta ta!"

Elev1:"Care-i asimptota la f(x)?"

Elev2:"N-are."

Elev1:"Sigur?

Elev2:"N-are, numa daca i-o tragi tu."

Elev1:"Io n-am cu ce...deci n-are!" 

Prof:"In cazul asta parabola este mai stransa sau mai largita?"

Elev:"Mai cracita."

Info:

Elev:"Ii si 14... o intarziat diriga... hai s-o ascultam!"

Prof.:"...parEnteza..."

Geogra:

Prof.:"Valoarea leului era alta inainte de '89." 

Elev:"Traiasca Ceausescu!"

Prof.:"Pentru cei interesati de un concurs la geografie...

Elev:"Ma duc!"

Prof.:"Concursul se numeste..."

Elev:"Ma duc!!"

Prof.:"La finalul concursului, toti participantii vor fi impuscati..."

Elev:"Ma duc!!!"

Prof.:"S-au pus containere pntru doze."
Elev:"Ma duc...doua doze imi iau in pauza...sa le pun acolo..."
Prof.:"Aceste containere trebuie utilizate civilizat."
Elev:"Cum trebuie puse acolo? Pline?"

Prof.:"Unde avem culturi de banane?"

Elev:"La Gradina Botanica!"

Elev:"Albania are capitala la Macedonia."

Prof.:"Omul, adica Porumbu' si restu, formeaza..."

Elev:"Dom' profesor...da' porumbu' ii fruct!"

Prof.:"SUBliniati pe dedeSUBt."

Prof.:"Unele state este mai mare, altele este mai mica."

Prof.:"Exista 3000 de limbi... Nu se pun si limbile animalelor!"

Elev:"Du-te, ma, ca profu' nu vede bine ca-i schiop."

Chimie:

Prof.:"Unii elevi nu reusesc sa numere pana la 4, deoarece nu ajung decat pana la 5."

Prof.:"Stam foarte bine la consumul de alcool. Cu toate acestea, suntem foarte mandri ca suntem..."

Elev:"Betivi!"

Prof.:"Romani." 

Prof:"Ultimul castigator al premiului Nobel este..."

Elev:"Base!"

Prof.:"Un chinez...."

Prof.:"Aceasta substanta se numeste etanol sau..."
Elev1:"Spirt!"

Elev2:"Palinca!"

Prof.:"Alcool etilic."

Prof.:"Chinezii sunt muncitori, muncesc mult si pe bani putini, fata de romani..."

Elev:"Doara chinezii is zgarciti! Numa orez manca... Nici pestele nu-l prajesc sa nu deie banii pe gaz..." 

Fizica:

Prof:"Ia-o-ai cum se uita in caiet! Nu ti-ai invatat pentru azi, escroaca mica!"

Prof.:"Caderea de tensiune pe bec..."

Elev:"Cum sa cada pe bec? Si nu s-o spart becu'?"

Prof.:"Stabilesc un sens aleatoriu care vrea muschii mei..."

Elev:"Costali sau intercostali?"

Prof.:"Discutie intre el si ea. Zice ea: 'M-am culcat la unu' fara ceva' . La care el: 'Si io la doua...trecute!'." 

Prof.:"Numa apa n-ar ave' noroc o trebuit sa faca exceptie de la regula..."

Prof.:"Peturi de sticla..."

Elev:"Dom' profesor, da' apa ingheata in noi?"

Prof.:"Apa nu-ngheata in tine.  Ca ar trebui sa ai temperatura corpului 0 grade ca sa-nghete apa in tine. Eventual mai este o vorba ca i-o fost ase de frig ca o-nghetat c***** in el. Da' apa nu ingheata in tine."

Elev:"Da' de fiert, apa fiebe in noi?"

Prof.:"Ma, ca sa fiarba apa trebe sa ai temperatura corpului 100 de grade Celsius... Iar tu, de la 42 de grade in sus te lauda popa in curte. Deci nici nu fierbe apa in tine."

Prof.:"Palincie = Fabrica de Dumnezei."

Prof.:"Vaporii de apa se numesc aburi."

Elev:"M-o aburit!"

Elev:"Dom' profesor, aveti grija ca ii stramb picioru' de la masa."

Prof.:"Sta stramb sa judece drept."

Prof.:"[...]presiunea pe Vf Omu'... Omule cu calu' sur, ce tot stai cu mana-n c**?"

 Psihologie/Educatie antreprenoriala:

 Prof.:"Tu meri pe la fetele din a IX-aC...le faci cu ochiu' la alea din a IX-aD...de te apropii de a IX-aB nu va fi consemnata existenta ta pe Terra."

Prof.:"Te imbraci lejer, ca sa cuceresti...sa nu zic ce..."

Elev:"Muntele Everest!"

Prof.:"Mai pune un pulover pe tine!"

Prof.:"Voi, baietii, sa nu mai fiti asa obsedati de cum aratati!"
Elev:"Adica sa aratam urat?"
Prof.:"Dragule, nu-i vina ta, ii a naturii!"

Prof.:"Vise de o anumita factura..."

Elev:"Am visat cu o factura de apa!"

Elev:"V-ati saturat de un periaj incomod si care lasa de dorit?"
Prof.:"Da!"
Elev:"Noua periuta (...)
Prof.:"Deci bine ca m-ai salvat ca imi luam o perie de sarma."
Prof.:"...are suprafata pentru limba si obraji..."
Prof.:"Da' pentru creier nu are?"

Prof.:"Temes! Ii faci curte la Porumb?"

Elev:"Nu!"

Prof.:"Ca el si-o luat o pozitie de macho, tu te tot apropii amenintator de el... Deduc ca..."

Elev:"Da' n-aud ce zice!"

Prof.:"Esti surd, mama, esti surd."

Elev:"Lasati-ma, ca am antrenament!"

Prof.:"Stai jos, ca ai antrenament cu doctoru'!"

Elev:"Da' va rog!"

Prof.:"O sa te rogi ca musulmanii imediat..."

Elev:"Doamna persefoara..."

Prof.:"Ma enervezi. De-ti dau una de-ti zbor trompeta aia urata! [...] Daca te ajuta cu ceva, si io am trompeta urata."

Prof.:"Dragule esti in gips?"

Elev:"Nu."

Prof.:"Vrei sa fii?"

Elev:"Nu."

Prof.:"Atunci da-ti jos picioarele de pe scaun...!"

Prof.:"Ce te tot tii de nas? Ca nu esti Michael Jackson sa-ti pice..."

Prof.:"Nu mai sta acole parca ai fi Gigi Becali dupa ce o bagat branza in el! Deci...alineat...

Elev:"Pac-pac..."

Elev:"Smecheria ii cea mai buna!"

Prof.:"Da, dar noi in psihologie ii zicem cretinism."

Prof.:"Creierul este o grasime. Pe baza de asta functioneaza."

Elev:"De aia is blondele asa slabe."

Prof.:"Ai, ma, apoi cu jambierele alea negre zici ca erai stripteusa. Mai lipsea peruca..."

Elev:"Api am vrut sa mai fac un ban ca vin aici cu tiru'."

Prof.:"Inveti intr-a 11a ca nu avem numar egal de membre."

Elev:"Io am 5!"

Prof.:"Ala de pe umeri nu-ti prea foloseste (daca-mi permiti...)."

Elev:"N-am carte. N-am caiet. N-am tema. M-o vazut pe hol... M-asculta!"

Elev:"Da' ma vedeti?"

Prof.:"Si cu ochii inchisi."

Elev:"'Ai de mine!" 

Prof.:"Intoarce-te la colegul tau in spate si trage-i doua! L-ai lovit ca pe un catel, cu dragoste... Nici sa tragi un pumn nu esti in stare!"

Prof.:"Cand stai cu mainile incrucisate inseamna dezicerea unui dialog..."

Elev:"Sa va zic... cand stai cu mainile ia ase ni incrucisate inseamna c-o murit!"

Elev:"Doamna profesoara, avem un mort aici, in spate, c-o inceput sa miroasa."

Prof.:"Mai scursuri sociale! Daca-mi permiteti... nu mirosul e la voi problema: nesimtirea!" 

Elev:"Io rad cu lacrimi... N-am ras atata de cand o murit bunica, Doamne iart-o!"

Elev:"Auziti...Doamna profesoara... Ori ma dati afara, ori ma supar!"

Prof.:"De bate diseara Steaua...iti si dau un 5!"

Prof:"Te-ai drogat cumva? Ai fumat ceva? Cum sa bata Steaua, Liverpool?"

Elev:"M-ati batut o data, n-o fost bugat?"

Prof.:"Ala o fost numa preludiu..."

Elev:"Daca vreu pot sa fiu si pisica."

Prof.:"Pana aici! Sa nu jignim pisicile."

Prof.:"Daca mai fluieri o data iti si mut nasu' ala urat in ceafa!"

Elev:"Nasuc..."

Prof.:"Bai, elefantule, taci odata!"

Elev:"Pot sa ma duc la baie?"

Prof.:"Daca n-ai Pampers-ul corespunzator, du-te!"

Prof.:"Scrie, scrie-mi-ai de la Jilava!"

Prof.:"Deschide o paranteza, deschide-ai Raiu' sa-l deschizi!"

Prof.:"Si zici ca ii frumoasa aceea? Siliconata aceea?"

Elev:"'Ai de mine, ce i-as face!"

Prof.:"Ceva de mancare probabil...Niste slanina cu ceapa."

Elev:"O nins in clasa! Lapovita cu neoane!"

Prof.:"Du-te si cauta-ma pe afara!"

Elev:"Si daca va gasesc?"

Prof.:Vii sa-mi spui!"

            [...]

Elev:"Nu vre sa vie."

Prof.:"Insista!"  

 Biologie:

Prof.:"Ce stiti despre Sistemul Nervos?"

Elev:"Ii nervos!"

Prof:"Componentele ochiului..."

Elev:"Pleoape, glandele lacrimogene..."

Prof.:"Cat aer este intr-un plaman?"

Elev:"5 litri."

Prof.:"Cum sa fie 5 litri? Is 5000 de ml!" 

Prof.:"Reproducerea la plante..."

Elev:"Stamina, fistic..."

Prof.:"Exact, pistil..."

Istorie:   

  Prof.:"De-ti dau un spitz, numa prin cezariana te mai salveaza."

Prof.:"Azi-maine va insurati si voi va jucati cu avioanele si cu masinutele. Ai nevasta acasa si tu esti avaitor cu avionase de hartie."

 Sport:

La sfarsit de ora...:

"-Hei, stati, n-o asteptam pe Andreea?"

"-Mi se parea mie ca am uitat ceva..."

 Muzica:

Prof.:"Ce este serenada?"

Elev:"O cantare cantata sub balcon unei domnisoare."

Desen:

Prof.:"Frumosul si uratul... Ce-i frumos te uiti la mine, ce-i urat te uiti la el."

 

Iubire de ieri

Credeai ca n-o sa-mi mai fie la fel fara tine... Aveai dreptate. Nimic nu mai e la fel: obrajii nu-mi mai sunt arsi de lacrimi, ochii nu-mi mai sunt gravi de nesomn, fruntea nu-mi mai e incretita de grijile pentru tine, speranta a inviat in inima mea, planurile mele pentru viitorul meu si nu al nostru au prins iar contur, prietenii au regasit-o pe vechea eu, zambetul mi s-a instalat trimfator din nou pe buze, sufletul meu odata gol acum s-a golit doar de griji, inima mea inainte grea ca un lacat al unei biserici pustii acum e mult mai usoara si salta de fericire, la fel ca intreaga mea fiinta; am lacrimi in ochi, insa lacrimi de fericire - lacrimi binecuvantate.

Credeai ca lumea mea se va prabusi fara tine. Recunosc...au fost momente cand acelasi lucru il credeam si eu. Ce minciuna! Sa vars atatea lacrimi, sa irosesc atatea clipe gandindu-ma ca nu sunt suficient de buna pentru tine, sa-ti dau voie sa te joci cu mine, fara a riposta, sa ma intreb cu ce am gresit, daca te-am suparat, sa-mi imaginez scenarii care sa scuze raceala ta fata de mine, sa fiu dispusa sa renunt la orice si oricine doar pentru tine, sa tremur din tot trupul doar la auzul glasului tau, sa nu-mi pot controla bataile inimii la vederea ta, sa ma pierd cu firea la intalnirea privirii tale, sa nu mai fiu eu.

Iar daca ma intrebi ce-am mai facut, iti spun ca am aflat ce e aceea "moarte". Iti spun ca acum am renascut, ca nu e totul tocmai perfect, dar o sa fie. De atatea ori m-ai facut sa ma simt un nimeni...spuneai ca totul se va schimba, ca va fi mai bine. Minteai. Ma minteai atat de senin, iar eu te credeam. Dintre toate minciunile tale, "Te iubesc!" era favorita mea. Au fost momente in care am realizat ca nu mai suntem doi, ca intre noi e altcineva; nu indrazneam sa te supar, impartasindu-ti acele ganduri, crezand ca sunt doar in mintea mea, ca te-ai simti ofensat sa descoperi ca increderea mea in tine nu e deplina, ca as putea crede macar ca ai putea fi in stare de asa ceva. Credeam ca am devenit paranoica, intrucat nu poti opri drumul gandurilor intocmai cum nu poti opri valurile marii sa se intoarca la tarm. Se spune ca ceea ce nu stii nu te afecteaza, asa ca sa nu incerci sa afli. Insa indoiala, odata incoltita in suflet, prinde radacini adanci, iar tu nu ai facut altceva decat sa hranesti toate indoielile mele, facandu-le sa creasca in fiecare zi, pana in ziua in care au devenit certitudini. Mie nu mi-a ramas decat sa vad cum un zambet triumfator ti se instala pe fata doar la zarirea ei, cum orice suparare care o aveai pe mine disparea cand o intalneai pe ea, cum o alintai pe ea asa cum odata doar pe mine ma alintai... iar eu vedeam toate astea, si totusi nu-ti spuneam nimic, doar era prietena ta cea mai buna. Sa fi fost totul doar in mintea mea? Aproape ca as crede asta, daca tu n-ai fi facut tot posibilul sa nu se stie ca suntem impreuna. Vedeam atatea cupluri pe strada tinandu-se de mana, mai putin noi doi; pozele cu noi le tineai bine ascunse, ca nu cumva sa fie vazute de cineva; nici nu se punea problema unui sarut in public, ca nu cumva cineva cunoscut sa ne vada; totusi, cand te-am intrebat daca iti este rusine sa mergi cu mine pe strada, ai negat. Imagineaza-ti cum m-am simtit atunci cand o prietena m-a intrebat daca mai sunt impreuna cu tine, intrucat te vazuse bucurandu-te de prezenta ei. Nu ti-am spus nimic, eram sigura ca mi-ai fi tinut o predica despre proasta influenta pe care o au prietenele mele asupra mea.

 Iar tu inca ma intrebai ce s-a intamplat cu mine, desi era deja tarziu sa imi ceri sa fiu cea de ieri, cand tu nu erai nicaieri atunci cand te cautam. Daca nu ai inteles o privire, cu atat mai putin ai fi putut intelege o lunga explicatie.  Cu timpul, invatam ca exista trei situatii in viata pe care nu le putem remedia: sansa pe care am lasat-o sa ne scape, intalnirea la care nu am asistat si jignirea pe care deja am pronuntat-o. Sa nu crezi ca indiferenta ta ma poate schimba; si uitarea e o lege, am incercat sa uit, insa nu am reusit decat sa realizez ca tot ce a fost nu va mai fi...ca ploua fara rost intre noi; ca ratacim pe acelasi drum in sens opus; ca suntem doua poduri peste apa aceluiasi dor, despartiti de niste munti. Te-as fi iubit ca un copil care fura mere din vecini, uitand ca un gard cu spini imprejmuieste totul; copilul meu, care imi erai atat de drag...de azi, tu nu mai esti al meu! De azi, esti doar o naluca ce n-o pot da uitarii, un cadou pecetluit de imbratisari si planset, un zambet dintr-o poza ce acum mi-a devenit straina, doi ochi care nu-mi mai spun pe nume, un chip ce va adormi vegheat de alti ochi decat ai mei, un vis ce l-am visat atatea nopti cu ochii deschisi pentru a incerca sa-mi umplu golul din suflet, o voce ce alina devenita otrava, o rana ce inca arde, o ultima foaie rupta dintr-un caiet de amintiri...

 Poate ca doar ma mint si inca imi e dor, poate ca am pus in fata sentimentelor orgoliul, insa n-o sa te las sa ma calci in continuare in picioare, caci tu m-ai invatat sa pasesc pe inimi: pe propria-mi inima, iar tu nu stii cum doare. Ma detesc ca am atatea sa iti spun si nu gasesc cuvinte prin care sa te fac sa intelegi ca sufletul nu stie reguli, ca uneori vorbele sunt seci, si ca cele mai reci cosmaruri se nasc din amintiri frumoase. Insa cand se incheie un capitol, o alta poveste abia incepe. Trebuie sa-ti iei ramas de la ieri, pentru ca maine vine cu pasi repezi.

 Cand esti pus la incercari, dragostea isi spune cuvantul, de aceea daca iubesti pe cineva trebuie sa-l lasi liber; daca se intoarce la tine vei avea dovada iubirii sale, daca nu, inseamna ca nu a fost niciodata al tau. 

Nimeni nu poate desparti ce e legat de Dumnezeu. Nimeni nu-ti poate lua ce e al tau.

De aceea acum ma gandesc ca poate  Cineva, Acolo Sus, ma iubeste, si stie ca merit ceva mai bun.

Celui care a ucis un vis al unei nopti de vara

              Fara de veste, pe furis, te-ai strecurat in inima mea...dar nu te-ai rezumat la atat: mi-ai furat o privire, un zambet, apoi un sarut...ai continuat prin a alerga toata ziua prin gandul meu, si a-mi bantui visele in fiecare noapte (desi eu am fost cea care iti promisese ca te va bantui). Stiai ca imi esti drag, desi eu am realizat asta abia cand iti cautam privirea si n-o aflam nicaieri, cand voiam sa-ti aud vocea si-mi raspundeau doar tristele ecouri pe care amintirea le-a ascuns in inima mea, cand voiam sa fiu in preajma ta si aveam parte doar de inca o absenta de-a ta, ca in nenumaratele seri dinainte, ca in nenumaratele seri dupa... Caut chipul tau si il aflu doar in amintirea  acelei nopti de vara demult trecute.
               La acel intai ceas din noapte as fi vrut ca timpul sa stea in loc, ca acel moment sa nu se mai sfarseasca; as fi vrut ca bratele tale sa nu-mi mai dea drumul, buzele tale sa nu se mai dezlipeasca de gura mea, acea stralucire din ochii tai sa nu se stinga; sa fi ramas doar noi doi, singuri, intr-un mic coltisor de lume, uitati de restul, uitati de toti si toate, fara de altii, fara de nimeni.
               O privire ma face sa cred ca traiesti doar pentru mine, un zambet ma face sa zbor, o soapta imi da fiori, dar...visele nu mi se potrivesc. Ma trezesc si aud doar cum lacrimile cerului se sparg de fereastra mea si le vad cum curg in siroaie. Ploua - cerul plange, plange imprauna cu inima mea neputinta de a recunoaste ca imi esti drag...cel mai drag. Stiu ca nu sunt o printesa, insa vreau totusi sa cred ca tu esti printul meu mult-asteptat, desi stiu ca nu fac altceva decat sa continui sa ma amagesc singura, pentru ca azi...azi ar fi fost soare daca mi-ai fi zambit; azi am realizat ca daca inchid ochii te simt aproape chiar daca esti departe; azi as vrea sa-ti spun ca mi-e dor de tine mai mult ca niciodata; azi mi-am dat seama ca atunci cand mi-ai spus ca mi-esti drag aveai dreptate; astazi as vrea sa pot crede ca si tu simti la fel.
               Raspunsul tau e tacerea. Te caut, si gasesc in jur doar...liniste; o liniste apasatoare, o liniste sinistra - mai infricosatoare decat acei ochi rosii ai fantomei ce bantuia locul unde te-am intalnit ultima data, in ultima noapte din cea din urma vara.
               Indiferenta doare mai mult decat orice. Opusul dragostei nu este ura, ci indiferenta, si doare cu atat mai mult cu cat, cu fiecare ceas ce trece, tu intri mai adanc in sufletul meu, stapanesti inima mea si faci ca toate celelalte persoane din jur sa nu mai conteze, sa nu am ochi decat pentru tine, sa nu indraznesc macar a ma gandi la altcineva.
               Nu vei realiza cat de mult ai iubit sau ai tinut la o persoana decat dupa ce o vei pierde pentru totdeauna. Pentru ca nu am realizat la timp acest lucru, poate ca asta e pedeapsa mea: sa raman doar cu amintirea ta mereu vie in sufletul meu, cu privirea ta intiparita pentru totdeauna in gand, cu regretul ca m-am smuls din bratele tale atunci cand am avut probabil singura sansa sa te sarut (ocaziile iti sunt oferite sa profiti de ele; nu ti se ofera aceeasi ocazie de doua ori; si daca se intampla, nu va mai fi la fel ca prima); sa bat mereu acelasi drum cu speranta ca te voi intalni, sa privesc mereu in directia de unde odata te iveai, sa urmaresc fiecare stea ce cade, dorindu-mi mereu acelasi lucru: sa te intalnesc macar o clipa; sunt condamnata sa ma gandesc in fiecare clipa din zi si din noapte doar la tine, sa ma gandesc cum ar fi fost daca... Uneori ma gandesc ca poate ar fi fost totul altfel daca as fi lasat mandria la o parte si mi-as fi recunoscut si urmat pornirile inimii; ar fi fost altfel daca...dar trecutul nu mai poate fi schimbat. Nu-mi mai ramane decat prezentul - pentru a-mi recunoaste greselile, si viitorul - pentru a nu le mai repeta...si poate ca tot in viitor voi uita numele tau, ochii tai, parfumul tau, sarutul...toata acea noapte ce-mi vine in minte iar si iar... Stai...pe cine mint? Nu voi uita niciodata nimic din toate astea. Te voi pastra mereu in gand, ca cea mai scumpa amintire...amintirea celui care cu un sarut m-a creat, iar apoi m-a ucis...

Golul pe care anii nu-l pot astupa

          In ziua cand ai plecat m-ai privit in ochi si mi-ai spus sa nu plang, iar eu am suras, doar pentru a te vedea fericit; tu habar n-aveai ca in spatele zambetului meu se ascundea o tristete neasteptata, tristetea ce o simti cand vezi ca pleaca (si pleaca pentru totdeauna), tocmai cel care ti-a fost mai drag; tristetea aceea, mai dureroasa ca toate, care nu-ti stoarce lacrimi (caci lacrimile, cu timpul, se usuca), dar care iti sapa in suflet un gol enorm, pe care anii nu-l mai pot astupa.

         Cu toate acestea, zambeam, caci voiam sa ma pastrezi in memorie (tu mi-ai spus ca memoria este cartea faptelor noastre, cea care nu uita) asa cum eram eu, cea pe care ai cunoscut-o atat de bine - mai bine ca oricine altcineva: vesela (cum imi spuneai tu, "cu o pofta nesatula de viata"). Mi-ai spus ca eu te-am facut sa prinzi drag de viata asta "anosta, plina de mizerii si atat de neinteles de nedreapta". Aveai dreptate: viata nu e corecta, insa ti-am amintit ca, totusi, e demna de trait. Ziceai ca te-am invatat sa traiesti, ba chiar m-ai certat pentru asta, caci, dupa cum spuneai tu, "Cine s-ar opri sa planga o frunza moarta pe carare, cand codrii freamata, alaturi?".

          Totul parea atat de simplu pentru tine: cand o persoana dispare din viata ta, o inlocuiesti cu o alta. Habar n-aveai ca nimeni, niciodata, nu-l va inlocui pe camaradul pierdut, caci nu pot fi creati vechi camarazi. Habar n-aveai ca, pentru mine, tu insemnai lumea toata. Ma priveai senin si-mi vorbeai calm, ca de obicei, chiar daca stiai ca avea sa fie ultima oara cand ne vedem.

          Mi-ai spus ca Cerul a ucis timpul...ca a creat moartea, si opusul ei, nemurirea. Mi-ai spus sa-mi inving lacrimile cu un zambet, chiar si atunci cand doare, sa-mi spun mereu ca totul va fi bine. "Totul va fi bine...", dar, cand se va intampla asta, tu vei mai fi alaturi de mine? N-ai stiut sa-mi raspunzi, inganai doar atat: "Va fi bine...". Aiurea! Cand Lazar a murit, Iisus nu le-a spus surorilor lui ca totul va fi bine, pentru ca nu era; Lazar era mort, iar ele sufereau; desi Iisus stia ca fratele lor va trai, El nu le-a alinat suferinta; a suferit alaturi de ele; a plans; i-a iubit. Iar tu imi spui sa nu plang, sa nu sufar pentru ca pleci, caci in viata nu merita sa plangi decat pentru dreptate, credinta si iubire. "Cum viata e deseori nedreapta, cum putini au ramas cu harul de a ti-L da pe Dumnezeu, si cum prea putine sunt inimile care stiu sa iubeasca sincer, inseamna ca nu vei avea ocazia sa plangi!". Zicandu-mi acestea, ai suras amar... Aveai dreptate: intr-o lume in care fiecare traieste numai pentru sine, intr-o lume in care "mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe sufletul", nu-ti ramane decat sa te autocompatimesti, ceea ce ar fi ridicol. Mi-ai interzis sa plang, asa ca mi-am pastrat lacrimile, care oricum, cu timpul, ar fi secat.

          "Zambeste mereu!", mi-ai mai zis, "Nimeni nu stie ce se ascunde in spatele unui zambet. Cei care te iubesc, se vor bucura, crezand ca esti fericita, iar celor care nu te au la inima nu le vei da satisfactia de a te fi vazut invinsa. Aminteste-ti ca daca nu cazi, nu te poti ridica; fiecare cazatura te face doar mai puternica. Nu uita ca numai in foc se caleste otelul. Aminteste-ti si de mine, daca vei avea timp...iar eu voi fi fericit sa aduc un suras in spatele zambetului afisat celor din jur."

          Si ai plecat...

          Eram indurerata, insa celorlalti le-am spus: "Sunt ostenita!". Zambeam, insa in coltul buzelor mi se citea amaraciunea unei eterne pareri de rau. Si totusi, eram aceeasi, cea care cu cateva minute inainte simtise deschizandu-i-se in suflet golul pe care anii nu-l pot astupa.

Poveste

          Iubirea e din alta lume si se iveste din senin, fara sa stii de ce, se da pe fata, fara sa stii cum si te duce, fara sa stii unde.
          Orasul ploua cu soare, in primavara. Cuprins de ganduri, el aproape n-o observa pe ea, care il saluta in graba:
          -Buna! Ce mai e nou?
           El, murmura un raspuns la fel de prompt si fugar. Apoi, in sinea lui: "Altadata m-ar fi intrebat de ce nu i-am telefonat in fiecare zi, m-ar fi intrebat daca m-am gandit la ea, daca nu cumva am uitat-o... Si mi-ar fi dat mainile...". Insa nici in ochii ei nu s-a uitat, si nici in urma ei n-a privit; iar ea a plecat, fara sa priveasca inapoi.
          Asa cum spuse si el, "altadata" era...altadata. Era atunci cand ei numarau orele pana la momentul reintalnirii lor, apoi, cand clipa mult-asteptata sosea, el ii apuca mainile - recile, fierbintile, umezi palmele. Dupa atata timp, el inca o mai considera vinovata pe ea, pentru ca plecase. El insa nu stia (nu avea de unde sa stie) cate nopti nu dormise ea, cate lacrimi varsase, cate ganduri o copleseau, furandu-i somnul, cate ingrijorari o macinau...si, chiar daca i-ar fi spus, n-ar fi crezut-o: "Fix pentru mine ai plans...tu...si tu vrei sa te cred?". De aceea, in ultimul timp, renuntase sa-l mai "impovareze" si pe el cu grijile sale. In fata lui, ea n-avea voie sa fie suparata. Si nici nu era: zambea mereu, incerca sa-l impace, in timp ce globurile ochilor ei fulgerau rar, in oboseala. Obosise... Intr-adevar, poti continua inca mult timp dupa ce ai spus "nu mai pot", acum insa, se adunasera deja prea multe. Se simtea secata de puteri, si nu stia de ce, pentru ce...merita oare? Pur si simplu se saturase...altfel nu-si putea explica starea de oboseala in care se afla. Se saturase sa incerce sa-l aiba, fara a izbuti. Nu de putine ori, desi era langa ea, privirea lui trecea prin persoana ei, atat era de absent din lumea reala, in care il astepta ea, care-i zambea si-l ruga sa revina...el insa n-o auzea, era mult prea ocupat sa priveasca in alta parte, sa "se gandeasca la multe", pe care ea "oricum nu le-ar intelege". De cate ori se certasera din aceasta cauza... De cate ori promisese el ca n-o s-o mai faca... Ea niciodata nu intelegea la ce se putea gandi el atat de concentrat, se gandise la multe posibilitati, fara a gasi insa adevaratul raspuns, fara a izbuti sa inteleaga...intelese insa un singur lucru: ca asa, nu mai puteau continua. Chiar daca el nu-si dadea seama, ei chiar ii pasa de el, si o durea neputinta ce o cuprindea atunci cand el n-o lua in seama. Ar fi vrut sa stie la ce se gandeste, ar fi vrut sa stie ce nelinisti are...sa poata sa-i spuna ca, atunci cand durerea va trece (durererea trece intotdeauna) totul va fi bine.
           O viata, una singura are omul, si e nespusa durerea ce te cuprinde cand iti dai seama ca o petreci si pe aceasta chinuindu-te tu insuti pe tine. Viata trebuie traita; indiferent de obstacole, trebuie sa traiesti cu certitudinea ca vei reusi sa treci peste. Nu trebuie sa uiti nicio clipa ca tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv; nimic nu e la intamplare (nu exista exceptii!). Mereu trebuie sa gasesti puterea de a merge inainte, caci fiecare ne aflam aici dintr-un motiv pe care, mai devreme sau mai tarziu il vom afla. 
          Multi sunt in stare sa cucerasca o fata, insa putini sunt in stare sa faca ceva pentru a o pastra langa ei. La urma urmei, poate el nu o voia pe ea aproape; ar fi putut sa-i spuna, ar fi fost mult mai simplu totul. Cand iubesti pe cineva, faci totul pentru persoana iubita. Acel timp pe care il petreceti impreuna i-l inchini acelei persoane pana la ultima secunda. Cand sunteti voi doi, cei din jur nu mai conteaza, nu mai existati decat voi, nu exista alta persoana mai importanta decat cea de langa tine. Insa, daca vrei sa fii iubit, trebuie sa iubesti si sa stii s-o si arati. 
          Intr-o zi, dupa multe zile si nopti in care nu se gandise la nimic altceva decat la ceea ce se intampla intre ei (isi aminti primul sarut, primul "te iubesc", prima data cand planse din cauza lui, fara ca el sa stie - ce rost ar fi avut?-, ultima imbratisare...) ii spuse tot ce avea pe suflet, ii reprosa, il acuzase de vini fara numar, si asta in fata trandafirului pe care i-l adusese, furis, neindemanatic...
         De atunci, au ramas doar amintirile. Au ramas doar lacrimile si speranta. A ramas povestea.

Dor...

             Noaptea si-a asternut demult negrele-i umbre.
          Puzderie de stele isi revarsa in bogat tumult stralucirea peste zapada abia asternuta, reflectandu-se in scanteieri reci, de cristal dur. Albul covor pare un cer nesfarsit intesat cu mii de stele. Sau poate Cerul a coborat pe Pamant... La urma urmei, daca am realiza ca pana si un inger poate gresi, ne-am da seama ca suntem divini. Dar Pamantul ne tine legati cu niste lanturi facute in Rai. Demult ne-am fi luat zborul spre inseninari albastre daca...nu iubeam. Iubirea a facut sa ne creasca aripi, insa ne-a luat pemisinea de a zbura. Exista si ingeri mai tristi, care au voie sa zboare, dar nu au aripi. 
          Tie, ingerul meu, aripile iti ridica povara pasilor. De ce ma ridici la cer, dar nu-mi dai aripi sa cobor? Plutesc intre vis si realitate. Realitatea insa imi spulbera visul si  ma trezesc numarand clipele pana la revederea ochilor tai  - abisuri negre, adanci, in care ma pierd usor...usor. Privirea ta - foc viu, ce topeste stralucirile reci, de opal din ochii mei -  ma face sa ma pierd cu firea, sa ma simt ca un copil surprins ca a facut vreo greseala. Trezesti in mine cele mai stangace gesturi. Ma faci sa nu-mi gasesc cuvintele. Poate ar fi mai bine sa iti spun adio. Nu... nu vreau sa pleci: iti spun "adio", adica "ramai". Ramai mereu in inima mea, in gandul meu, in toata fiinta mea. Respir, si parca tu esti aerul meu; privesc, si te vad doar pe tine; inchid ochii, si tot pe tine te vad; zambesc, si simt cum privirea ta patrunde la mine in suflet; imi curg lacrimi, si-ti simt buzele pe obrazul meu; fara voie, ma gandesc la tine, si te simt langa mine. Departarea ne apropie.
          In noaptea de februarie, totul ingheata, pana la ultimul sarut, pana la ultimul ramas-bun. Totul se opreste asa, inghetat.
          Orologiul bate miezul noptii. Cel mai trist sunet - sa auzi cum se scurg clipele, in asteptare. In jur - liniste. Copacii dorm in picioare; florile din glastra viseaza la mangaierea razelor soarelui de primavara; oamenii, obositi, acum au ragaz de odihna; in ungherul de langa soba, torsul pisoiului tulbura usor linistea, mult prea adanca pentru a parea reala. Totul doarme... Numai eu ma gandesc la tine si...te iubesc.

Un dar Ceresc

Cand vei gasi pe cineva care va reusi sa faca inima ta sa nu mai functioneze pentru cateva secunde, fii atent - poate fi vorba despre cea mai importanta persoana din viata ta!
Daca privirile voastre se intalnesc si, in acel moment, exista aceeasi intensa stralucire, fii cu ochii in patru - poate fi chiar acea persoana pe care ai asteptat-o din momentul cand te-ai nascut!
Daca atingerea buzelor voastre este intensa, daca sarutul este plin de pasiune, iar ochii vostri se umplu de lacrimi in acel moment, simte - exista ceva magic intre voi!
Daca primul si ultimul gand din zi este acea persoana, daca dorinta de a fi impreuna ajunge sa apese inima ta, multumeste - ti-a fost trimis din Cer un dar divin: dragostea.
Daca va trebui vreodata sa va cereti iertare unul celuilalt, pentru vreun motiv, iar in schimb tu primesti o imbratisare, un zambet, o mangaiere a parului, iar reactiile ar insemna mai mult decat o mie de cuvinte, daruieste-te - ati fost facuti unul pentru altul!
Daca te simti trist, daca viata ti-a dat vreo lovitura, iar cealalta persoana sufera aceeasi suferinta, plange cu tine si te alina cu tandrete, este un lucru minunat - sa stii ca poti conta pe ea in orice moment din viata!
Daca vei reusi sa o simti in intregime pe acea persoana doar cu gandul ca si cum ai  fi alaturi de ea... daca o vezi frumoasa chiar si imbracata intr-o pijama veche si cu parul incalcit... daca nu poti reusi sa faci nimic bine toata ziua, deoarece astepti cu nerabdare momentul intalnirii voastre... daca nu poti sa-ti imaginezi sub nicio forma viitorul tau fara acea persoana langa tine... daca esti cu adevarat incredintat ca o vei vedea  pe acea persoana imbatranind alaturi de tine, si, cu toate acestea, ai convingerea ca vei continua sa fii nebun dupa ea... si daca preferi sa inchizi ochii, decat sa o vezi cum pleaca - sa stii ca dragostea a intrat in viata ta!
Oamenii se indragostesc de multe ori in aceasta viata, dar foarte putini sunt cei care iubesc si gasesc adevarata dragoste. Uneori, unii gasesc aceasta iubire adevarata, dar pentru ca nu sunt atenti la semnale, o lasa sa treaca pe langa ei, si inca fara a o lasa sa se implineasca...
Nu lasa ca grijile de zi cu zi sa te orbeasca, sa-ti ia sansa de a trai cea mai frumoasa experienta din viata - iubirea!