Noaptea si-a asternut demult negrele-i umbre.
Puzderie de stele isi revarsa in bogat tumult stralucirea peste zapada abia asternuta, reflectandu-se in scanteieri reci, de cristal dur. Albul covor pare un cer nesfarsit intesat cu mii de stele. Sau poate Cerul a coborat pe Pamant... La urma urmei, daca am realiza ca pana si un inger poate gresi, ne-am da seama ca suntem divini. Dar Pamantul ne tine legati cu niste lanturi facute in Rai. Demult ne-am fi luat zborul spre inseninari albastre daca...nu iubeam. Iubirea a facut sa ne creasca aripi, insa ne-a luat pemisinea de a zbura. Exista si ingeri mai tristi, care au voie sa zboare, dar nu au aripi.
Tie, ingerul meu, aripile iti ridica povara pasilor. De ce ma ridici la cer, dar nu-mi dai aripi sa cobor? Plutesc intre vis si realitate. Realitatea insa imi spulbera visul si ma trezesc numarand clipele pana la revederea ochilor tai - abisuri negre, adanci, in care ma pierd usor...usor. Privirea ta - foc viu, ce topeste stralucirile reci, de opal din ochii mei - ma face sa ma pierd cu firea, sa ma simt ca un copil surprins ca a facut vreo greseala. Trezesti in mine cele mai stangace gesturi. Ma faci sa nu-mi gasesc cuvintele. Poate ar fi mai bine sa iti spun adio. Nu... nu vreau sa pleci: iti spun "adio", adica "ramai". Ramai mereu in inima mea, in gandul meu, in toata fiinta mea. Respir, si parca tu esti aerul meu; privesc, si te vad doar pe tine; inchid ochii, si tot pe tine te vad; zambesc, si simt cum privirea ta patrunde la mine in suflet; imi curg lacrimi, si-ti simt buzele pe obrazul meu; fara voie, ma gandesc la tine, si te simt langa mine. Departarea ne apropie.
In noaptea de februarie, totul ingheata, pana la ultimul sarut, pana la ultimul ramas-bun. Totul se opreste asa, inghetat.
Orologiul bate miezul noptii. Cel mai trist sunet - sa auzi cum se scurg clipele, in asteptare. In jur - liniste. Copacii dorm in picioare; florile din glastra viseaza la mangaierea razelor soarelui de primavara; oamenii, obositi, acum au ragaz de odihna; in ungherul de langa soba, torsul pisoiului tulbura usor linistea, mult prea adanca pentru a parea reala. Totul doarme... Numai eu ma gandesc la tine si...te iubesc.
