miercuri, 15 septembrie 2010

Celui care a ucis un vis al unei nopti de vara

              Fara de veste, pe furis, te-ai strecurat in inima mea...dar nu te-ai rezumat la atat: mi-ai furat o privire, un zambet, apoi un sarut...ai continuat prin a alerga toata ziua prin gandul meu, si a-mi bantui visele in fiecare noapte (desi eu am fost cea care iti promisese ca te va bantui). Stiai ca imi esti drag, desi eu am realizat asta abia cand iti cautam privirea si n-o aflam nicaieri, cand voiam sa-ti aud vocea si-mi raspundeau doar tristele ecouri pe care amintirea le-a ascuns in inima mea, cand voiam sa fiu in preajma ta si aveam parte doar de inca o absenta de-a ta, ca in nenumaratele seri dinainte, ca in nenumaratele seri dupa... Caut chipul tau si il aflu doar in amintirea  acelei nopti de vara demult trecute.
               La acel intai ceas din noapte as fi vrut ca timpul sa stea in loc, ca acel moment sa nu se mai sfarseasca; as fi vrut ca bratele tale sa nu-mi mai dea drumul, buzele tale sa nu se mai dezlipeasca de gura mea, acea stralucire din ochii tai sa nu se stinga; sa fi ramas doar noi doi, singuri, intr-un mic coltisor de lume, uitati de restul, uitati de toti si toate, fara de altii, fara de nimeni.
               O privire ma face sa cred ca traiesti doar pentru mine, un zambet ma face sa zbor, o soapta imi da fiori, dar...visele nu mi se potrivesc. Ma trezesc si aud doar cum lacrimile cerului se sparg de fereastra mea si le vad cum curg in siroaie. Ploua - cerul plange, plange imprauna cu inima mea neputinta de a recunoaste ca imi esti drag...cel mai drag. Stiu ca nu sunt o printesa, insa vreau totusi sa cred ca tu esti printul meu mult-asteptat, desi stiu ca nu fac altceva decat sa continui sa ma amagesc singura, pentru ca azi...azi ar fi fost soare daca mi-ai fi zambit; azi am realizat ca daca inchid ochii te simt aproape chiar daca esti departe; azi as vrea sa-ti spun ca mi-e dor de tine mai mult ca niciodata; azi mi-am dat seama ca atunci cand mi-ai spus ca mi-esti drag aveai dreptate; astazi as vrea sa pot crede ca si tu simti la fel.
               Raspunsul tau e tacerea. Te caut, si gasesc in jur doar...liniste; o liniste apasatoare, o liniste sinistra - mai infricosatoare decat acei ochi rosii ai fantomei ce bantuia locul unde te-am intalnit ultima data, in ultima noapte din cea din urma vara.
               Indiferenta doare mai mult decat orice. Opusul dragostei nu este ura, ci indiferenta, si doare cu atat mai mult cu cat, cu fiecare ceas ce trece, tu intri mai adanc in sufletul meu, stapanesti inima mea si faci ca toate celelalte persoane din jur sa nu mai conteze, sa nu am ochi decat pentru tine, sa nu indraznesc macar a ma gandi la altcineva.
               Nu vei realiza cat de mult ai iubit sau ai tinut la o persoana decat dupa ce o vei pierde pentru totdeauna. Pentru ca nu am realizat la timp acest lucru, poate ca asta e pedeapsa mea: sa raman doar cu amintirea ta mereu vie in sufletul meu, cu privirea ta intiparita pentru totdeauna in gand, cu regretul ca m-am smuls din bratele tale atunci cand am avut probabil singura sansa sa te sarut (ocaziile iti sunt oferite sa profiti de ele; nu ti se ofera aceeasi ocazie de doua ori; si daca se intampla, nu va mai fi la fel ca prima); sa bat mereu acelasi drum cu speranta ca te voi intalni, sa privesc mereu in directia de unde odata te iveai, sa urmaresc fiecare stea ce cade, dorindu-mi mereu acelasi lucru: sa te intalnesc macar o clipa; sunt condamnata sa ma gandesc in fiecare clipa din zi si din noapte doar la tine, sa ma gandesc cum ar fi fost daca... Uneori ma gandesc ca poate ar fi fost totul altfel daca as fi lasat mandria la o parte si mi-as fi recunoscut si urmat pornirile inimii; ar fi fost altfel daca...dar trecutul nu mai poate fi schimbat. Nu-mi mai ramane decat prezentul - pentru a-mi recunoaste greselile, si viitorul - pentru a nu le mai repeta...si poate ca tot in viitor voi uita numele tau, ochii tai, parfumul tau, sarutul...toata acea noapte ce-mi vine in minte iar si iar... Stai...pe cine mint? Nu voi uita niciodata nimic din toate astea. Te voi pastra mereu in gand, ca cea mai scumpa amintire...amintirea celui care cu un sarut m-a creat, iar apoi m-a ucis...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate