Am plecat –
Mă aşteaptă necunoscutul, să-i sărut zarea
Când cotidianul şi-ordinarul m-au uitat.
În ochii mei
Port umbra unui ieri ce l-a-nghiţit uitarea
Şi-a unei iubiri târâte-n patul altei femei.
Să mă-ntorc,
Să frâng zbor de aripe, s-accept minciuna iubirii
Nu mai am timp, nici putere, nici voinţă, nici loc.
M-ai căutat
În cenuşa trecutului, în roua amintirii…
Caută-mă, zadarnic!
E târziu – am plecat.
