Dor răni vechi
şi cicatrici proaspăt lovite
şi vorbe dor,
şi priviri otrăvite.
Depărtarea doare
şi în jur miroase a absenţă
şi a prea mult gol.
Dor amintiri
şi lacrimi ce ard pe tâmple,
şi ziua de mâine,
şi visul de ieri.
Doare uitarea
şi viaţa doare
ca o rană vie, sângerândă sub scut.
Doare că n-auzi
mută, chemarea-mi
stinsă de mult.
Dor taine
şi adevăruri nespuse,
şi gesturi,
şi îmbrăţişări dor…
Ard sărutări pe buzele strânse
şi doare lipsa lor.
Se aude un plânset
de copil ce-aşteaptă în ploaie
mustrarea pentru vini ce nu-i aparţin.
Şi dor nopţi,
şi temeri,
şi gânduri ce se îndoaie
sub povara unui destin
străin.
Doare că umbli
pe drumuri presărate cu speranţe strivite,
doare că simţi, că iubeşti,
doare zborul frânt, dor aripi rănite -
doare că eşti.
